E greu de crezut, in al doilea rand, ca un alt partid in afara celor parlamentare va trece pragul electoral. Marginalizate prin lege, formatiunile care nu au deputati in Parlamentul ales in 2000 se afla intr-o situatie foarte grea. Pana acum, PNTCD si PNG au fost cotate in cel mai bun caz la 3%, iar Actiunea Populara si Forta Democrata au atins un maxim de 2%. Fiecare dintre cele patru partide si-a desemnat un candidat la prezidentiale. Ciuhandu, Becali, Milut si Roman au, fiecare in parte, dificila misiune de a aduna cinci procente pentru propriul partid, in conditiile in care, asa cum au aratat si alegerile locale, doar 10-12% din intregul electorat pare dispus sa voteze pentru o formatiune extra-parlamentara. Daca una dintre aceste forte va reusi sa intre in Parlament, ea va simplifica ecuatia guvernarii. A treia necunoscuta este legata de numarul organizatiilor minoritare care vor avea reprezentare parlamentara. Legea electorala din 2004 fixeaza la 314 si, respectiv, 137 numarul de deputati si senatori. Pe langa aceste 451 de mandate, legiuitorul a prevazut un supliment de maximum 18 locuri pentru formatiunile minoritatilor. Ipoteza cea mai credibila este aceea ca viitorul Parlament va include, ca si cel din 2000-2004, 18 minoritati (indiferent daca UDMR va trece sau nu pragul). In aceste conditii, pentru a constitui o majoritate simpla, ar fi nevoie de 235 de voturi. In ansamblul Camerelor reunite, cota minoritatilor - care intra in mod spontan in coalitia majoritara - ar fi de 3,84%. Scorul PRM va influenta in mod decisiv configuratia Parlamentului si, in consecinta, articularea unei majoritati. Orice crestere a PRM combinata cu scaderea (la limita: sub prag a) UDMR face improbabila o formula de guvernare stabila. Cu toate ca in ultimul timp PSD - prin vocile lui Mircea Geoana si Miron Mitrea - si-a atenuat tonul critic la adresa PRM, e greu de crezut ca