In doua saptamani, sotia si copiii vor trebui sa plece din Centrul maternal Sf. Ecaterina din Bucuresti Gabriel Chirchirau a plecat din satul natal in 1999, de saracie. A muncit la negru in Calarasi, Giurgiu, Bucuresti si Urziceni, fara sa aiba vreodata o casa a lui. A muncit cu ziua ca paznic de grajd, ingrijitor de animale, a taiat viile oamenilor pentru o strachina de mancare pentru el si ai lui. "N-am putut niciodata sa ma angajez cu carte de munca, pentru ca n-am putut sa primesc vreodata viza de flotant", spune el. Impreuna cu nevasta si cei doi copii, dormea in vagoane vechi de tren. In 2003, cand o familie din Brasov i-a permis sa stea in casa lor din Giurgiu, a crezut ca i-a pus Dumnezeu mana in cap. A reparat casa, a muncit cu ziua pe la vecini si, pentru prima oara in 5 ani, a fost multumit ca are un acoperis deasupra capului si ce sa puna copiilor pe masa. Norocul nu l-a tinut decat cateva luni. La inceputul iernii, proprietarii l-au aruncat in strada, cu copii cu tot. Revenit in Bucuresti dupa ce ultimul patron nu l-a mai platit, Gabriel Chirchirau sta acum la Centrul persoanelor fara adapost din Bucuresti, iar nevasta si copiii - la Centrul Maternal Sf. Ecaterina. "Pana si de-aici ne alunga. Cei de la Sf. Ecaterina i-au spus nevesti-mii ca pana la 1 decembrie sa-si caute alt adapost. Cica nu mai au bani pentru toate femeile care stau acolo si din 10 or sa opreasca 6. A mea pare-se ca a stat deja prea mult", spune barbatul. Asistentul social de la Sf. Ecaterina i-a promis ca va lua legatura cu Fundatia World Vision, in speranta ca aceasta va putea sa-i ajute in vreun fel sotia si cei doi copii mai mari. Cel mic, in varsta de o luna, ar putea fi acceptat la Centrul pentru protectia copilului din Iasi. Toate acestea nu sunt insa decat promisiuni, iar omul este disperat ca, in plina iarna, familia ii va ramane pe strazi. Cei care il pot ajuta sunt rugati