Cu aerul lui sobru, aparent echilibrat, usor incruntat, devenit plesuv parca din cauza a prea multe griji cate si-a facut pentru bunul mers al culturii, Razvan Theodorescu seamana la prima privire cu Cu aerul lui sobru, aparent echilibrat, usor incruntat, devenit plesuv parca din cauza a prea multe griji cate si-a facut pentru bunul mers al culturii, Razvan Theodorescu seamana la prima privire cu un Buddha elegant, numai bun pentru completarea decorului din biroul oricarui prim-ministru, cu atat mai mult al unuia iubitor de arta cum este al nostru. Acesta ar putea fi singurul motiv pentru care numitul a fost tinut in brate timp de patru ani prin decizie politica, facandu-se abstractie de toate cate si le-a trecut singur in cont pe parcursul acestei perioade. Patru ani de impliniri marete au fost trecuti ieri in revista de un batalion de secretari de stat si directori din Ministerul Culturii si Cultelor, intr-o conferinta de presa avand ca subiect "bilantul mandatului". Dar ceea ce a evitat Razvan Theodorescu sa pomeneasca, fie si macar in trecere, cu acest prilej, au fost numeroasele scandaluri din aria culturala de care si-a legat domnia sa numele si semnatura. Daca a uitat, merita sa ii aducem aminte. In timpul mandatului sau, la Opera din Bucuresti s-a jucat cu banderola alba pe mana, directorul sustinut personal de ministru fiind contestat de angajati. Actorii de la Tg. Mures au facut greva foamei, fiindca ministrului ii casunase pe cateva institutii culturale, pe care sa le supuna experimentului numit de el "descentralizare". A facut vorbire atunci despre Europa "care e cu ochii pe noi si cere descentralizarea", despre cum va fi el, ministrul, "un guru care se va ocupa doar de conceperea proiectelor culturale". Si a promis ca va continua procesul de descentralizare, finalizandu-l pana in 2004, ceea ce bineinteles nu s-a intamplat, Europa fiind abandonata intre