- Cultural - nr. 225 / 13 Noiembrie, 2004 Toamna se dilata, revarsandu-si blandetea spre sfarsitul lui octombrie, printr-un soare de inceput de anotimp. Rasfoiesc, in microbuzul care ma duce la Rohia, impreuna cu cativa poeti tarnaveni, cartea de interviuri cu N. Steinhardt, «Intre lumi», pe care le-am realizat "epistolar" cu Monahul de la Rohia, intre 1986 si 1988. Descopar ca, in urma cu 18 ani, N.Steinhardt imi scria, la propunerea de a realiza un interviu, ca: "Desigur ca mi-ar face placere un dialog. Cred ca ar fi mai bine cu intrebari scrise; ori veniti aici, insa eu voi lipsi intre 1 septembrie si probabil 15 octombrie. Veti fi foarte bine venit aici, dupa 15 octombrie, instiintandu-ma in prealabil, ca sa fiti sigur ca m-am inapoiat". Am plecat spre Rohia in ultima zi a lui octombrie. Din pacate, dupa... optsprezece ani. Mi-am dorit mult sa ajung la Rohia. Mai ales atunci cand Monahul Nicolae se afla acolo, trebaluind in Biblioteca Manastirii, dar si traindu-si viata de calugarie, de simplu monah, renuntand la toate pentru acel colt de rai din Tara Lapusului. Am ratat de cateva ori, amanand intalnirea cu Rohia, dupa ce, in 1989, parintele Nicolae a plecat dintre noi, ramanand de veghe sub umbra deasa a padurii din preajma manastirii in care si-a regasit tihna si bucuria credintei. A venit la Rohia, ne marturiseste calugarul Paisie, care-i duce mai departe misiunea pe care si-a asumat-o si parintele Nicolae. Dupa moartea tatalui sau, N.Steinhardt isi cauta un loc unde sa se retraga, pentru a trai in ortodoxie, pentru care a optat in inchisoare, cu ani in urma. Unde ar fi vrut sa ramana nu era primit, stiindu-se ca el era un fost puscarias politic, unde ar fi fost primit nu s-a putut decide sa ramana. Cred ca alegerea Rohiei a fost cea mai inspirata, cea mai potrivita. In 1980, cand i s-au deschis portile Rohiei, "Casa Poetului", planuita de poetul Ioan A