Intr-un spatiu politic tot mai puternic dominat de mijloacele de campanie, unde "cine nu e cu noi, e impotriva", unde "nu se iau prizonieri", unde logica este inlocuita cu publicitatea, iar argumentul cu pomana electorala, unde claritatea raporturilor institutionale nu prea mai conteaza, asa ca parlamentarii fac si legi, fac si propanganda, presedintele prezideaza, dar face si campanie,
primul-ministru prim-ministeriaza, dar se si arata lumii in calitate de candidat ideal pentru Cotroceni, unde opozitia se zbate, dar nu prea opozitioneaza ca are spleen, dar nu prea are ideal, in acest teritoriu in care actorii par condamnati la o zbatere perpetua intre derizoriul comic si tragicul dizolvat in derizoriu, in politica noastra asadar, iaca, mai este loc si pentru Autentic.
Autentica este batalia in jurul initiativei privind "Un parlament curat".
Initiativa SAR, sustinuta de alte 11 organizatii neguvernamentale, a fost conceputa si declansata mult inainte de intrarea in actuala campanie. Reactia societatii civile este cit se poate de indreptatita. De 15 ani, toata lumea se plinge de calitatea "clasei politice", incepind chiar cu politicienii.
Lasate, insa, de capul lor si cu listele la discretie, partidele fac tot ceea ce stiu ele, asa ca fenomenul se reproduce nestingherit de la un ciclu electoral la celalalt.
Profitind si de mesajele lasate sa circule "pe sub mina" de unii "lideri reformatori", semnalind ca ar avea nevoie de sprijin "din afara" pentru a curata viitoarele liste parlamentare de "uscaturi", societatea civila si-a luat rolul in serios.
Ea a revenit in prim-plan cu ideea de a face din citeva criterii, accceptate si de partide, o sita prin care sa cearna viitorii candidati la fotoliile parlamentare si guvernamentale. Nimeni nu si-a mai facut griji, pina in ziua in care au aparut listele cu "ind
