"Carul cu boi", recent restaurat, are fisuri in culoare Nu sunt putine semnele ca Romania nu-si poate permite sa ingrijeasca de propriile-i valori: monumente istorice se prabusesc sub ochii autoritatilor neputincioase - fie din lipsa de bani, fie din dezinteres sau dintr-un mixaj ce le include pe amandoua - iar operele de patrimoniu dispar zilnic din tara, fie din cauza legislatiei deficitare, fie carate de insi aflati in buna intelegere cu cei ce dau avizele de export. Mai rau e cand incepi sa te gandesti ca pentru obiectele de arta s-ar putea sa fie mai bine ca sunt sustrase din aceasta tara, unde sunt supuse unui atac mai toxic decat o infractiune: indiferenta. Din indiferenta nu s-a pus in aplicare pana acum un sistem de asigurari, care sa permita pastrarea fara emotii permanente a capodoperelor aflate in Romania. Cu toate laudele actualului ministru al Culturii, care a promis ca va gasi solutii pentru aceasta problema, un hot ceva mai priceput poate salta orice din marile muzee romanesti, numai sa vrea. Paza e firava, supraveghetorii putini, fiindca nu sunt fonduri sa fie angajati mai multi, sistemele de alarma primitive. Ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, nici macar nu e nevoie de o interventie exterioara pentru ca raul sa fie facut. E suficient ca picturile, de exemplu, care se deterioreaza cel mai usor, sa fie pastrate, chiar pe simeze, in conditii nepotrivite, pentru ca distrugerea sa devina vizibila in timp. Asa cum se intampla acum, la Iasi, unde nu sunt bani pentru o amarata de centrala termica, prin urmare tablourile, dintre care unele abia au fost restaurate, stau in frig. Dubla iresponsabilitate, care face cat un furt din avutul public, fiindca pentru restaurare s-au cheltuit si bani si munca unor specialisti. Poate despre asta ar trebui sa citeasca dimineata, la cafea, un ministru al Culturii dintr-o tara care se vrea europeana, ca sa-si dea sea