INTRE VIATA SI MOARTE TIC-TAC, TIC-TAC
MA DUC, MA DUC!
Anul este primul si cel mai mare zeu al tuturor timpurilor. Ca personificare a Soarelui el este si astazi batran inainte de miezul noptii de Revelion, numit An Vechi, si tanar dupa miezul noptii, numit An Nou. Marea divinitate se naste, creste, imbatraneste si moare impreuna cu timpul calendaristic pentru a renaste dupa 365 de zile, 366 in anii bisecti. CARMEN ANGHEL
Sfintii calendarului popular sunt mai tineri sau mai batrani, dupa sansa avuta de acestia la impartirea sarbatorilor: Sanvasai, celebrat in prima zi a anului, apare in unele traditii populare ca un tanar chefliu, care sta calare pe un butoi, iubeste si petrece; Dragobete (24 februarie) reprezinta zeul dragostei pe plaiurile carpatice; Sangiorzul (23 aprilie) si Santoaderul sunt tineri calari pe cai; Santilie (20 iulie) si Samedru (26 octmbrie) sunt maturi.
Urmeaza generatia sfintilor-mosi: Mos Andrei (30 noiembrie), Mos Nicolae (6 decembrie), Mos Ajun (24 decembrie), Mos Craciun (25 decembrie).
Noiembrie si decembrie sunt lunile in care Timpul... nu mai are timp. Din ce in ce mai batran, mai neputincios, se pregateste sa se duca. Oamenii sunt si ei grabiti sa scape de Mosul care nu le mai poate aduce prea multe. Asteapta Noul An, pe cel Tanar, plin de promisiuni si sperante. Anul care se pregateste sa moara este alungat, intr-un fel, mai devreme, prin multe obiceiuri care se transforma in cerinte pentru Noul An. Multe din aceste obiceiuri au si caracter preventiv, pentru a nu se mai intampla ce s-a intamplat in anul care se duce: fetele care nu s-au maritat fac "vraji" ca sa-si gaseasca mai repede ursitul, tinerii se aleg in cetele care vor anunta disparitia unui timp si nasterea altuia plin de speranta.
Noiembrie - Brumar, Brumarul Mare, Promorar - este vremea caderii brumelor groase si a li
