Stimata d-na Sanziana Pop,

Sarut mana! Stiu ca pe lumea asta sunt multe necazuri si greutati. Cu toate astea, nu cred sa existe o nenorocire mai mare decat sa fii un copil abandonat de o mama. Iar noi suntem patru frati, parasiti de opt ani de zile de mama lor. De fapt, nu ne-a fost niciodata mama adevarata, ci o biata femeie cazuta in patima betiei, care pleca de acasa incaltata si treaza si se intorcea cazand prin gropile de pe drum. Dar cu sticla de vodca in mana! Nu-i ajungeau doi litri de bautura pe zi. Va dati seama cum ne-a crescut? Noi ii ceream de mancare, iar ea ne dracuia si ne alunga de acasa. Ne facea de mancare taticul, cand se intorcea de la munca, din sat. In afara urmelor de la loviturile pe care ni le dadea fara mila, nu avem alte amintiri de la ea. Ne-a strans de gat, ne-a turnat lesie in cap, a zis ca tot scapa de noi. Dar bunul Dumnezeu nu a facut ce a vrut ea. Intr-o zi, a plecat de acasa si nu s-a mai intors niciodata de-atunci. Ne-a crescut tata, apoi a venit peste el o boala care i-a luat zilele si a murit. Ne rugam lui Dumnezeu si imi pun mari sperante in revista "Formula As". Ati ajutat atata lume, aducand o raza de lumina si de speranta! Ajutati-ne si pe noi. O ducem foarte greu. In prezent, ne tine unchiul nostru, dintr-o pensie de 3.790.000 lei. Traim din banii astia 10 persoane. Noi avem, fiecare copil, cate 670.000 lei pe luna. Dar nenorocirea este ca din luna decembrie nu mai primesc nici banii acestia. Implinesc 18 ani! E ultimul meu an de scoala si ma gandesc cu groaza ca nu voi putea sa-l termin. Fac naveta. Imi trebuie in fiecare luna 700.000 lei. De unde? Si acum vin de multe ori pe jos de la scoala cand nu am bani, dar vine iarna si e greu sa merg 10 km dus si 10 km intors. Vreau sa merg mai departe, sa invat si eu o meserie. Va rog din suflet publicati-mi si mie scrisoarea, poate se va indura cineva. Curentul electr