Sarbatoare straveche, cu caracter divinatoriu, se tine si azi, in satele din zona de munte, in ajun de Sf. Andrei.
In Maramures, Sfantul Andrei poarta numele de "Andrelusa". Un nume lipsit de investitura crestina, care te duce mai degraba cu gandul spre un personaj pitoresc, din lumea fantastica a satului romanesc. Se crede, chiar, ca sarbatoarea religioasa s-a suprapus peste anul nou dacic, de unde si multimea practicilor premonitorii care se fac cu acest prilej. In satele de pe Mara, Cosau si Iza, Andrelusa e legat, mai ales, de ghicitul ursitului. Traditie localizata calendaristic spre sfarsitul anului, aproape de solstitiul de iarna, ea are menirea sa afle prin practici vechi, de magie, ce se va intampla in anul viitor, din punct de vedere sentimental. Visata deopotriva de fete si de baieti, casatoria, marele eveniment al vietii, aflarea celui ales, a "ursitului" si-a "ursitei", cunoaste - in toata lumea satului romanesc - practici nenumarate, ramase in memoria colectiva ca o experienta de necontestat.
Turta de visat
De Andrelusa, in Maramures se tinea si se mai tine si azi, post negru. Dupa rasaritul stelelor, fetele care vor sa isi afle ursitul framanta o pogace (turta) din faina, apa si multa sare, pe care o coc in jar. Jumatate din ea se mananca, jumatate se pune sub perna, ca sa fie de vis. Mancatul turtei provoaca o sete cumplita, insa bautul apei este total interzis. Apa trebuie sa fie visata, dorita, bauta din mana celui care este ursitul, sau aparuta in preajma lui. Este cel mai greu post din cate se pot imagina, in care puterea vointei joaca un rol decisiv.
Visele din noaptea de Andrelusa (ajunul Sfantului Andrei) sunt extrem de coerente, cu scenarii de o varietate uluitoare, din care apa nu lipseste niciodata. Este limpede ca cine a mancat ceva foarte sarat va dori sa bea apa, fiindu-i sete. Refularea, stapanirea
