Dacă aş fi fost o locuitoare cu drept de vot din Statele Unite, mărturisesc că m-aş fi aflat într-o destul de mare încurcătură la recentele alegeri. Cu toată osteneala lor electorală, cu toată biografia lor povestită şi răspovestită cosmetic, cu tot discursul etic, cu tot surîsul victorios de la fiecare apariţie, nici unul dintre eroii preşedinţiei americane nu mi s-a părut din cale-afară de convingător. Aş fi zis Kerry, de dragul schimbării, dar pe un post de televiziune francez am auzit că s-a căsătorit cu una dintre cele mai bogate femei din America şi imediat după eveniment a simţit răvăşitor în inima lui chemarea de a candida. Aş fi zis Bush, de dragul continuităţii, dar de patru ani încoace nu m-am lămurit deloc dacă acesta e alesul, omul cel mai potrivit pentru a conduce poate nu chiar lumea, dar, oricum, o bună parte a ei. Aş fi avut nevoie, ca-n poveşti, de un ajutor din afară, de un semn miraculos care să-mi arate cine e adevăratul erou.
Ciudat este că în aproape toate poveştile există un moment în care trebuie să alegi între mai multe cópii şi un original. La Propp, în Morfologia basmului, această etapă se numeşte "încercarea alegerii" şi e întotdeauna hotărîtoare. Spre deosebire de lupta cu paloşul sau "lupta dreaptă", corp la corp, ideea unei probe elective este una din cele mai uimitoare şi mai neaşteptate idei ale basmelor. Actualitatea ei creşte pe zi ce trece, într-o lume a asaltului copiei, cum este a noastră. Ca să fii un învingător, ca să duci lucrurile la bun sfîrşit şi să ai viaţa pe care o meriţi, cea mai grea încercare, petrecută de obicei spre finalul acţiunii, este de a distinge între oameni care par identici, deşi numai unul e "bun".
Dacă alegătorul este un personaj solitar sau unul colectiv mi se pare de mai mică importanţă. Important este că, spune povestea, în aventura vieţii vine un moment în care alegi şi