Ultimii ani au adus Romaniei o dezvoltare exponentiala a domeniului de afaceri numit comert de nivel mare.
Pe o piata mai mult decat "subtire", unde singurele initiative memorabile erau celebrele 50 de magazine intr-unul singur (Victoria), Unirea si Bucur Obor, era de asteptat ca, mai devreme sau mai tarziu, sa se produca o explozie.
Baietii destepti si orientati politic, intuind boom-ul imobiliar care urma, au pus mana, mai ales in provincie, preluand de la defunctul FPS contra unor preturi mai mult decat populare, pe retele intregi de spatii comerciale. Altii – si mai potenti in business – s-au descurcat pret de cate un fost magazin universal din anii de glorie ai comunismului sau (de ce nu?) mai multe.
Unii dintre acesti investitori le-au tinut, pur si simplu, degeaba ani de zile, intr-o semiparagina evidenta, cu intentia clara si de multe ori declarata franc de a le vinde. Cei mai norocosi au si reusit sa faca un ban gramada ca efect al rabdarii lor. Altii s-au apucat sa bage adevarati bani in ele si sa creeze una dintre premisele unui comert civilizat si de calitate.
In ultimii ani insa o data cu primele succese repurtate de fenomenul cash & carry, Romania a relevat o imagine de "wonderland" in acest domeniu. Usor-usor, mari nume internationale din retail au intrat agresiv intr-o piata inca "in foame" de asemenea investitii si cu un potential de absorbtie enorm.
Pe langa numarul atractiv de potentiali clienti, Romania mai ofera marilor operatori comerciali si avantajul unui popor pentru care, intr-o majoritate covarsitoare, mersul la cumparaturi reprezinta un soi de ritual sacru.
Tocmai de aceea, se poate lesne remarca, in ciuda inmultirii lor intr-un ritm sustinut, marile centre comerciale inca nu pot face fata afluentei de cumparatori si ritmului devastator in care oamenii-plasa vin sa-si faca pr
