Redresarea prin lichidare
Observăm că unele publicaţii, şi mai mult decât toate ADEVĂRUL LITERAR ŞI ARTISTIC, sunt preocupate intens, de la o vreme, de existenţa Uniunii Scriitorilor. îi examinează trecutul şi prezentul, obiectivele, activităţile curente, felul cum este organizată şi condusă. îi fac şi reproşuri cu nemiluita, dintre care unele se bat cap în cap: ba că este un turn de fildeş, ba că şi-a deschis porţile prea larg, lăsându-se invadată de cohorte de veleitari.
Cronicarul n-a intervenit în aceste discuţii, socotindu-se oarecum parte, în cauză fiind instituţia sub a cărei egidă revista noastră apare (v. şi în pag. 1, sus). Sunt păreri şi păreri, ne-am spus, toate trebuie înregistrate şi cântărite în linişte.
Un nou articol din Adevărul literar şi artistic, având aceeaşi temă-obsesie, Uniunea Scriitorilor, semnat de această dată de dl Ciprian Şiulea, îl obligă totuşi pe Cronicar să reacţioneze. De ce? Pentru că, spre deosebire de altele, acest articol lansează şi o "propunere", una practică, nu alta decât aceea de a se desfiinţa, de a se lichida U.S., ca măsură, cea mai bună, de redresare: "....unele instituţii sau situaţii nu pot fi redresate decât prin lichidare". Ar fi un fel de soluţie finală ce ne propune dl Şiulea. Nu se putea să nu reacţionăm.
La drept vorbind, articolul d-lui Şiulea nu atât prin teza sa radicală (lichidatoristă) ne-a surprins, cât prin faptul că este lipsit de rigoare. Or tocmai rigoarea era, printre altele, însuşirea pentru care revista noastră i-a premiat, dacă dl Şiulea îşi mai aminteşte, volumul de debut Retori, simulacre, imposturi. Iar acum ni se înfăţişază cu acest text lipsit de rigoare, împiedicat la tot pasul în contraziceri şi pe alocuri, încă mai rău, lipsit de bună credinţă.
Recurge, de pildă, la clişeul populist cu cheltuirea "banilor publici", când
