- Editorial - nr. 228 / 18 Noiembrie, 2004 Desi ceva, ceva s-a "miscat" in Romania in privinta cresterii bunastarii materiale (mai ales, in ultimii patru ani) numarul celor care regreta conditiile de viata existente, in multe privinte, inainte de '89, este inca mare. Omul de pe strada caci la el ne referim, nu la miliardarii de carton! are in vedere o serie de aspecte esentiale, pentru ceea ce politicienii de azi numesc "trai decent", cum sunt: asigurarea unei locuinte, a locurilor de munca pentru tineri la absolvirea unei scoli de meserii sau universitati; la absenta cvasitotala a somajului, indiferent de categoria de varsta, si cate altele. Fireste, a face o comparatie intre un regim (socialist pana in '89) si altul capitalist (dupa acea data, chiar daca, la noi, este in curs de devenire) este absurd, deoarece alte legi actioneaza in cele doua sisteme. Dar, oricare ar fi diferentele cu minusurile si plusurile, in favoarea unuia sau altuia asa-zisii "nostalgici" (termen folosit adeseori, in sens peiorativ!) vor disparea numai atunci cand, intr-o tara, nu doar unui procent de 5-10 la suta din totalul populatiei ii merge bine, ci fiecarui locuitor i se asigura un standard de viata decent. Si asta nu prin "ajutoare sociale" si "pomeni" care, la randul lor, genereaza alte disparitati sociale ci prin asigurarea unor locuri de munca bine platite, in masura sa-i permita fiecarei familii si cetatean in parte nu numai sa-si plateasca taxele, impozitele si intretinerea la bloc, ci si luxul (daca o pretentie minimala poate fi "lux"!) de a se imbraca; a manca mai bine si a pune si un ban de-o parte! Din pacate, in Romania s-a ajuns la 15 ani de la Revolutie ca numai un roman din zece sa nu aiba grija banilor, a zilei de maine. Ba, mai mult, sa se aprecieze ca, daca reusesti (numai tu stii cum!) sa-ti achiti, luna de luna, cheltuielile cu intretinerea la bloc, ai iesit, chi