... pentru ca, in forul sau intim, Ion Iliescu se simte nedreptatit de soarta
Motto: ?Deocamdata, clasa muncitoare a fost cu noi. Taranimea - la fel. De acum, in ambele cazuri, observam o ostilitate crescinda?. (Ion Iliescu, in dialog cu Mihail Gorbaciov, 5 aprilie 1991)
... pentru ca, in forul sau intim, Ion Iliescu se simte nedreptatit de soarta. Si asta in ciuda unei cariere politice si a unei ascensiuni sociale in aparenta de invidiat. Fiul unui muncitor ceferist ajunge de vreo patru ori sef de stat si ia masa cu regina Angliei. Cu toate aceste reusite, el se simte frustrat. Ceausescu i-a aminat accesul la o putere care, simtea, i-ar fi revenit ?in mod firesc?. Decembrie 89 si executia sotilor Ceausescu i-au mai racorit putin frustrarile - dar ce-a fost aia? O filfiire de pleoape! Intreaga strategie de relansare a socialismului ticluita de Gorbaciov s-a dus pe apa simbetei. Stringind din dinti, presedintele, precum Angela, a mers mai departe. S-a adaptat situatiei.
Ghinioanele insa s-au tinut lant: studentii l-au huiduit, Petre Roman l-a dezamagit, prin 96, tara s-a aratat nerecunoscatoare, iar ceva mai tirziu Adrian Nastase s-a repezit sa muste mina ce l-a hranit. Constrins de apropierea alegerilor, Iliescu a mai strins din dinti inca o data.
Drept pentru care nu pot decit sa zic: omul asta n-are noroc. Prezentul i-a tras de fiecare data presul de sub picioare. Incalcind acum, in modul cel mai grosolan cu putinta, toate prevederile constitutionale, presedintele isi face rau siesi. Daca l-ati urmarit in ultimele zile, stiti despre ce vorbesc: rabufnirile necontrolate s-au intetit din nou, cum au facut-o de fiecare data in situatii de criza. In timpuri normale, cind lucrurile par sa se desfasoare conform planului prestabilit, Ion Iliescu e calm, echilibrat, cistigindu-si renumele de Bunicuta si admiratia unui important segme