- Diverse - nr. 229 / 19 Noiembrie, 2004 Ii intalnim zilnic. Imaginea lor, de care parca te impiedicai candva, atipica si de cele mai multe ori respingatoare, pentru marea majoritate, a devenit banala. Schilozi, ciungi, accidentati, desculti, mame cu copii la san, copii si iar copii, spalatori de geamuri formeaza peisajul complet al celor ce invoca, mai des decat popii, numele divinitatii. Daca nu prin stratul precar de imbracaminte, peste stratul dens de murdarie, acestia reusesc chiar prin agresivitate sa convinga. Nici cersetorii nu mai sunt ce-au fost, adica persoane care traiesc din mila publica, singura sursa de venit. In randurile lor, se detaseaza cei "profesionisti", deveniti obiect de studiu si model de urmat in randurile micii comunitati pe care o formeaza. As spune ca, mai nou, cersetoria…se fura. Metodele de a cersi sunt poate unul dintre putinele lucruri care reusesc sa surprinda. Indiferent daca esti partizan cu cei care poarta tot timpul marunti in buzunar pentru a-i oferi la nevoie sau cu cei ce spun ca "deja platesc ajutor social", indiferent daca esti compatimitor sau te simti agresat, vederea lor apasa. E interesant cum se raporteaza la aceasta realitate un strain, cu ce ochi recepteaza acest aspect din spectacolul strazii. "Este un cersetor profesionist doar un alt comerciant?" se intreaba turistul Richard Draper, care, departe de a vrea sa dea lectii, cauta o solutie viabila pentru aceasta problema : "Cred ca oricine cerseste a ajuns la fundul sacului, si i-a ramas ca ultima alternativa cersitul. Si ma mai gandesc cat de groaznic trebuie sa fie sa cersesti. Dar apoi realizez ca unii aleg sa cerseasca si ca astfel au decis sa-si castige banii; ceea ce-i califica drept cersetori profesionisti. Ii percep ca pe niste comercianti, care vand, contra unor sume modice, putina pace a constiintei, marketingul milei: "SIMTE-TE BINE CU TINE PENTRU DO