Conceptia lui Iordanescu pentru meciul cu Armenia a fost tocmai lipsa oricarei conceptii tactice Este greu de apreciat la ce capitol a gresit cel mai mult selectionerul Anghel Iordanescu in partida de la Erevan, cert este ca acest episod este clar cel mai nefericit, cel mai neinspirat si cel mai catastrofic din indelungata cariera a antrenorului "generatiei de aur". Am revazut ceea ce am scris dupa ultimele meciuri ale nationalei. La partida cu Macedonia, cistigata greu, pe o "sclipire" a lui Adrian Mutu, am opinat ca selectionerul a ales o tactica gresita. La Praga, am spus ca Iordanescu a gasit formula optima de abordare, dovada ca puternica echipa a lui Br?ckner nu si-a facut jocul obisnuit in fata Romaniei. Daca am pierdut, fie si la limita, s-a datorat lipsei de forma sportiva a jucatorilor cheie dintr-o nationala cu un Mutu departe de zilele de altadata si cu un Pancu nerefacut, aflat la cea mai slaba evolutie sub tricoul tricolor. Din punct de vedere tactic, peisajul tricolor de la Erevan, nu seamana in nici un fel cu cele din exemplele amintite. Daca se poate spune ca a gresit selectia, in privinta tacticii nu putem spune nici ca a fost corecta, nici ca a fost gresita ci - ca sa ne exprimam caragialeste - a fost sublima dar a lipsit cu desavirsire. Constient ca, in lipsa atitor titulari este aproape imposibil de legat o echipa reprezentativa, Iordanescu a aplicat o abordare lipsita de conceptie: armenii sint slabi, deci "pe ei, pe mama lor", singura idee reusita fiind alegerea lui mos Stelea pentru postul de portar. Cel mai bun exemplu al faptului ca, la Erevan, nu a existat nici un fel de conceptie a fost acela ca "generalul" a sacrificat in mod sinucigas linia de mijloc. Cu un Caramarin si un Cernat mereu dusi cu pluta in careul advers, ciocnindu-se permanent de Marica si Neaga (dar fara un virf autentic de careu!), linia mediana, laboratorul oricaror combi