- Editorial - nr. 229 / 19 Noiembrie, 2004 Nu o data, in aceasta vreme a "translatorilor" prin Ardealul stramosilor nostri, in paginile "Cuvantului liber", baricada a nadejdilor romanilor mureseni, de atatea ori umiliti si jigniti in propria lor vatra stramoseasca, trageam ingrijoratoare semnale de alarma asupra pericolului iredentist, revizionist si extremist maghiar. Am facut-o si atunci, cand inca mai fumegau casele incendiate ale romanilor din Sovata, in urma evenimentelor din decembrie 1989, cand se mai simtea fumul bisericii ortodoxe arzand, din Valea-Iobageni. Am mai facut-o si atunci, cand inca nu se uscase sangele romanilor ucisi la Zetea si Dealu (Harghita), si cand se mai auzea vuietul luptelor acelui inceput de razboi civil, din 20 martie 1990, din Piata Trandafirilor din Targu-Mures, cand memoria inregistra lovirea salbatica a lui Mihaila Cofar, iar "Orasul florilor", devenit un fel de teatru de razboi, era practic ocupat dupa tipicul unei minilovituri de stat. Inca de pe atunci trageam serioase si repetate semnale, informati fiind despre toate care ni se pregateau pentru anii care urmau, cand incepeam o lupta de durata cu indiferenta unor romani vanduti, cu acea paguboasa nepasare damboviteana, cu lehamitea fanariota, cu gandirea balcanica perdanta, cu emanatii "Erei ticalosilor". Inca de pe atunci ne straduiam sa deschidem ochii mai-marilor clipei, indiferent de guvernari, ca o a doua limba oficiala in justitie si in administratie, tablele bilingve, inutile, ale lui Fodor Imre, fac parte tot dintr-o strategie a "pasilor marunti" udemeristi. Dornici ca "harta limbii romane sa nu fie mai mica decat cea a Romaniei", in repetate randuri membrii unor delegatii muresene au urcat Dealul Cotrocenilor, pentru a aduce la cunostinta presedintilor Ion Iliescu si Emil Constantinescu toate ingrijorarile noastre. Din pacate, totul s-a consumat intr-un dialog