Femei puternice, femei de cariera, obsedate de promovare, leafa, autoritate si performanta. Unele vorbesc cum se poarta acum, jumatate-n engleza, jumatate-n romaneste. Sunt numai taioare, promousan, targhet, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbec... Dame spirt, femei fara de cusur, carieriste care se tem doar de bomba atomica.
Cateva secole, femeile s-au opintit sa ajunga egale cu barbatii. Azi, unele nu mai stiu cum sa scape de acest privilegiu, iar altele au reusit sa nu mai fie nevoite sa-i multumeasca sefului, care le-a dat sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, de a se afirma si a se tine de deadline.
Cele din urma, au renuntat la o parte dintre responsabilitatile pe care le au fata de familie, pe care si le-au castigat prin faptul ca s-au nascut femei, si au ajuns, ele insele, sefe. Au trecut vremurile in care, noaptea, visau doar Acrobat Reader, Outlook si Power Point, guguloaie de foldere galbene pe care scria “urgent”, “campanie”, “rapoarte”.
Ceasul nu mai suna la sapte dimineata ci pe la opt, bretonul nu le mai sta ca o bidinea si nimeni nu le trage la raspundere daca ajung la birou dupa ora noua.
Desi, carierismul este plasmurirea unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca isi propune: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamana, iar el, desi e manager sau neurochirurg, nu e deloc stresat, face mancare la copii si spala vase.
Inca, sunt prea putine femei care ocupa pozitii importante in cadrul unei companii sau institutii si care sa fie implinite pe plan personal. Totusi, femeia puternica, femeia de cariera, nu este doar un vis. O dovedesc bihorencele puternice, date ca exem
