Suntem la pagina economica, asa ca am sa incep direct cu banii: Bulgaria imi datoreaza 240 de euro. Sunt bani lasati in ultimii doi ani in mainile unor binevoitori cu girofar din tara vecina. Politisti de la circulatie, care au luat pe sosele locul hotilor veritabili de-acum zece ani. Pe care, macar din motivul ca nu se pretindeau altceva decat erau, am ajuns sa-i regret.

Si nu sunt doar eu: Bulgaria e cosmarul de fiecare vara al romanilor care vor sa-si petreaca vacanta in sud, dincolo de teritoriul national al Eternei Spagi. Suntem panditi, vanati, impuscati cu radarul sau fara, opriti fara motiv, scotociti in acte de gestapovistii de la circulatie si amendati in final pentru c-avem grupa de sange gresita.

Nu stiu de ce: poate ca suntem urmasii celor care au ocupat din greseala Dobrogea, poate ca avem masini mai misto, poate ca pur si simplu nu avem pe unde sa trecem si-avem bani la noi.

Cum n-am sperante sa-mi vad vreodata inapoi spagile (repet, date politistilor doar ca sa merg cu masina pe sosea), am sa cer permisiunea ambasadei tarii vecine sa fiu sincer de banii astia. Cu speranta ca astfel ne putem considera chit. Punctul unu: dupa ultimii cinci-sase ani de tratamente cu mana intinsa, oamenii nu mai au chef sa se opreasca in tara dumneavoastra.

Desi aparent a castigat de la mine ceva bani prin reprezentantii sai cu centiron, poporul bulgar pierde dublu sau chiar triplu. Tot mai putini romani aflati in tranzit opresc la un chiosc macar sa-si cumpere o napolitana. Nici unul nu se gandeste sa-si faca drumul mai usor innoptand la Sofia.

Despre restaurant nici nu poate fi vorba: stiu pe cativa care au ramas fara masina cand si-au parcat-o in capitala Bulgariei si s-au dus, inconstienti, la masa.

Nu stiu daca asta e doar problema romanilor – daca avem tratament special sau nu. Dar ar trebui sa f