Un film-eveniment
Recunosc, cuvantul "eveniment" s-a tocit de tot in ultima vreme. Ca si cuvantul "festival". In Romania noastra - daca stai sa numeri de cate ori apar aceste cuvinte in presa, de cate ori sunt rostite la radio sau la televiziuni - ametesti. Si totusi: de vreme ce nu s-a inventat inca o alta vorba care sa exprime acel "iesit din comun" pe care-l subintelege cuvantul "eveniment", ma simt nevoita sa-l folosesc acum si aici, fiind vorba despre recenta premiera cu filmul lui Serban Marinescu.
Pentru cinefilii mai... maturi, numele lui Serban Marinescu este o garantie. Cu gandul la cei mai tineri, sa amintim ca prin anii 80 el a debutat cu un foarte frumos film - Moara lui Califar - inspirat din proza lui Gala Galaction, ca a continuat sa-si atraga elogii si premii - pe deplin meritate - pentru Domnisoara Aurica - un film, as zice, "antologic", realizat dupa un scenariu de exceptie, semnat de Eugen Barbu. Dupa Revolutie, Serban Marinescu ne impresioneaza cu un film cutremurator - este vorba despre Cel mai iubit dintre pamanteni -, realizat dupa cartea lui Marin Preda. Aici scenariul ii apartine.
Si iata ca acum Serban Marinescu, unul dintre cei mai importanti cineasti ai momentului, ne ofera Magnatul.
In primele douazeci-treizeci de minute ale filmului, ceea ce vedem ne face sa credem ca este vorba despre un film politic. Intamplare - coincidenta, sau nu - filmul se deschide cu o "panoramare" asupra lumii politice romanesti, aflata in preajma alegerilor prezidentiale. Asistam, asadar, la tranzactii de tot felul - in majoritate dubioase, daca nu chiar murdare -, la tradari, la impacari "jucate"... Asistam la "circul" penibil care se face indeobste in preajma personalitatilor politice ale momentului.
Toate astea, cum spuneam, in primele douazeci-treizeci de minute ale filmului. Apoi, malul acesta se retrage parca din prim-plan
