Pavel Stratan - "La mine, dintr-o suta de cantari, 99 sunt cu lacrimi"
Cu o singura melodie, Eu Beu, a rasturnat clasamentele muzicale si-a devenit celebru. Casetele si discurile lui se vand in prostie, recentul concert de la Sala Palatului a fost un triumf, posturile de televiziune ii iau interviuri si ii transmit non stop melodiile. Un basarabean simpatic si talentat ne-a furat sufletul. Cantecele lui, pline de umor si de melancolie, au un farmec vechi, de demult, de acasa. Te imbata ca vinul din beciul pe care tata a pus lacata
"Ma cheama Vasile, sunt la Londra,
la munca, si ascult caseta ta"
- Pavel Stratan, la primul tau mare concert in Romania, oamenii au ras si au plans, s-au lasat purtati de farmecul si nostalgia irezistibila a cantecelor tale. Sa fie acesta secretul succesului tau?
- Secretul este ca nu exista nici un secret. Eu cant asa cum sunt: foarte simtitor la fire, foarte sufletist, imi vine sa plang de la orice. Ma emotioneaza o vorba, o culoare, o amintire si gata, plang. La mine, dintr-o suta de cantari, 99 sunt cu lacrimi. Asa am fost intotdeauna si oamenii poate ca-si dau seama de asta si se emotioneaza si ei odata cu mine. Iar eu simt emotia lor si ma emotionez si mai tare si, uite-asa, pana la urma, plangem cu totii (zambeste). Eu spun niste povesti asa cum le vad eu, oamenii le asculta, si in timp ce le asculta le vad si ei. Isi dau seama atunci ca povestile mele sunt si povestile lor. Ca si ei au patit cam asa ceva in copilarie. Beciul din ograda mea seamana cu al lor, tatal meu, cu tatal lor, frica mea, cu frica lor. Oamenii recunosc niste emotii care de fapt sunt ale tuturor si de-asta le place. Cand eram la Chisinau, acum vreo 3-4 ani, si scosesem pe piata casete cu muzica mea, ma sunau oameni din toata lumea si ziceau: "Pavele, ma cheama Vasile, sunt la Londra, la munca, si ascult caseta ta. As
