1. In Romania, elitele nu sint „diabolizate“. Ar fi inca bine sa fie asa. Ar insemna ca li se acorda anumite merite, ca produc teama, respect si invidie. In Romania, cel putin elitele intelectuale (cred ca despre ele vorbim) sint pur si simplu desconsiderate si dispretuite. Sint ignorate. Sint tratate ca un ornament mai degraba inutil. De catre cine? De catre cei care „muncesc, nu gindesc“ si care, din pacate, reprezinta majoritatea. De catre noii bogati. Presa, televiziunile, politicienii oglindesc aceasta atitudine dispretuitoare, adesea instalata in prostia rudimentara, alteori facind parada de o prostie „subtila“.

2. Orice ar spune autori precum Sorin Adam Matei, nici Liiceanu, nici Humanitas, nici GDS, nici New Europe College nu confera certificate de „elitist“. Dimpotriva, apartenenta unor oameni la un grup transfera prestigiul individual asupra grupului. Problema e alta: daca cineva nu ne e pe plac din pricina ideologiei sale, vom avea tendinta sa sustinem ca succesul sau e fals si prestigiul creat cu forta. Daca ne e pe plac, succesul sau ne va parea dovada valorii sale, iar prestigiul – izvorit din natura intrinseca a operei. Stiti ce spunea Einstein: „daca teoria mea se va dovedi falsa, francezii vor spune ca sint neamt, iar nemtii – ca sint evreu. Daca teoria mea se va dovedi adevarata, nemtii vor spune ca sint neamt, iar francezii – ca sint cetatean al lumii“. Oricum, cred ca exista lucruri mult mai importante pe lume decit sa-ti consacri fortele si talentul demonizarii unor anumite grupuri sau elite.

3. Din pacate, multi isi permit luxul sa desconsidere elitele. Prostie costisitoare! Cit despre intelectualii declarat anti-elitisti, acestia risca sa ajunga in urmatoarea dilema: daca contesta elitele in general, se contesta pe ei insisi. Daca contesta numai anumite elite, sugereaza ca sint frustrati de faptul ca nu au fost accept