Dintre studentii care-si publicau primele texte critice si eseistice in jumatatea a doua a anilor ’90 in Litere noua, mica noastra revista de la Filologia bucuresteana, Dan Gulea e al doilea care debuteaza in volum, dupa Emilia Drogoreanu. Trecut-au citiva ani si o parte dintre foarte tinerii aspiranti de atunci, inca tineri si acum, au inceput sa-si faca un nume. De la Litere noua au trecut in paginile Observatorului cultural si in alte gazete. Citeva exemple: Paul Cernat, cronicar deja respectat, a participat la scrierea unei serii de carti colective de studii si evocari; Iulian Baicus s-a manifestat impetuos o vreme, dupa care s-a retras intr-o tacere – probabil – temporara (a publicat o placheta de versuri; inca nu
si-a dat la tipar teza de doctorat); Cristina Ionica a atras atentia prin comentariile ei critice curajoase, „demitizante“ (isi aprofundeaza acum studiile in Canada); Luminita Marcu si C. Rogozanu penduleaza intre critica literara si gazetaria culturala, in timp ce Bogdan Ciubuc pare sa fi optat numai pentru a doua ocupatie; s.a.m.d. Altii au abandonat sau, ca Victoria Luta, devenita parizianca, isi tot amina proiectele.
Li se alatura critici si mai tineri: dupa lansarea Observatorului…, la inceputul anului 2000, Literele noua n-au mai aparut, ceea ce n-a impiedicat cu nimic extinderea acestei echipe de comentatori promitatori, porniti tot din facultatea noastra, ultimii veniti fiind Iulia Popovici, Dorica Boltasu, Stefan Firica, Bianca Burta, Marius Chivu, Florina Pirjol, Catalin Sturza sau Simona Vasilache.
Intre ei, Dan Gulea a facut de la inceput figura aparte. Introvertit, un mare timid, compenseaza in textele sale prin indrazneli pe care alti autori nu si le permit. Tin perfect minte primul lui articol, scris pentru un grupaj din ultimul numar al Literelor noua. Comentariul asupra Tabloului de familie, unul dintre volume
