Georges Bataille

Madame Edwarda. Mortul. Istoria ochiului

Traducere de Emanoil Marcu

Editura Polirom,

Colectia „Biblioteca Polirom“,

Iasi, 2004, 180 p.

Scandaloase! Acesta e cuvintul cu care ar putea fi caracterizate cele trei povestiri ale lui Georges Bataille aparute la Editura Polirom. Diferite ca structura, singura nota de unitate a scrierilor e data de o tulburatoare teorie a excesului, care pare sa fie unicul scop al cartii, regasindu-se in fiecare pagina.

In ultima vreme, edituri cunoscute si-au facut o obisnuinta din a initia Biblioteci erotice, familiarizind cititorul roman cu genul care e admirabil, dar lipseste (aproape) cu desavirsire din literatura noastra (aviz scriitorilor!). Insa Bataille face nota discordanta printre ultimele noutati ale genului, reprezentate de frantuzoaicele des citate Nimier sau Darrieussecq.

Ratacind in adincul tenebrelor, Pierre Angelique (unul dintre pseudonimele lui Bataille) vrea sa stie pina unde pot merge placerea si durerea, extremele acestora. Inainte de a fi o teorie a excesului, cartea se vrea o teorie a cunoasterii, dupa cum atrage atentia autorul in Prefata. Drumul cunoasterii sale trebuie sa treaca prin oroare pentru a ajunge la voluptate, la extaz. E traseul esential premergator actului cunoasterii.

Insusi Bataille ne da cheia de lectura a cartii lui: „Gindirea insasi (reflectia) se implineste in noi doar prin exces. Ce altceva e adevarul daca nu reprezentarea excesului s…t? Iata sensul, iata nebunia acestei carti delirante: miza acestei povestiri e insusi Dumnezeu, in deplinatatea atributelor sale; iar acest Dumnezeu, pina la urma, e o prostituata, cu nimic diferita de altele. Ceea ce misticismul n-a putut spune, erotismul o spune: Dumnezeu nu e nimic daca nu e, in toate sensurile, depasire a lui Dumnezeu; in sensul fiintei vulgare, in cel