Teatrul Foarte Mic
89.89... fierbinte dupa ’89
Scenariu de Ana Margineanu dupa texte de Stefan Caraman, Peca Stefan, Petre Barbu, Paul Cilianu si Calin Blaga
Regia: Ana Margineanu
Muzica: Petru Margineanu
Miscarea scenica: Florin Fieroiu
Cu: Coca Bloos, Gheorghe Visu, Maria Ploae, Cristian Iacob, Isabela Neamtu, Cristian Radu
Dintr-un anume punct de vedere, Ana Margineanu a reusit sa patenteze la Foarte Mic spectacolul perfect. Un spectacol care, cu doza lui secreta de subversivitate, reuseste sa vorbeasca in acelasi timp pe limba publicului de vedete si teatru de conventie, ca si pe cea a tinerilor mai mult sau mai putin revoltati, care-si cauta pe scena propria lume. Daca Margineanu si-a propus sa puna la temelia vechi-batrinescului teatru romanesc nu un butoi dinamitant cu pulbere, ci o bomba cu explozie intirziata, atunci exact asta i-a si iesit.
Caci nu exista potential exploziv mai mare in scena noastra decit realitatea contemporana, mai degraba subiect pentru jurnalele de stiri macabre decit pentru teatru. In felul lui, 89.89... fierbinte dupa ’89 ar trebui sa fie un Romania, trezeste-te! (e ideea centrala a „momentului“ muzical al Isabelei Neamtu, tentatie erotico-nostalgica de cliseu euro-american) in versiune teatrala si mult mai soft.
Iar personajul central, plutind invizibil printre scaune, este si nu este Romania. Nu este, fiindca e discutabil care e ingredientul-minune capabil sa transforme o alaturare de culori, rosu plus galben plus albastru, in steagul Romaniei si, mai mult, in Romania insasi. Daca pe afisul lui 89.89..., harta tricolora stantata (cuminte, de altfel) pe chilotii unei Marylin Monroe de tranzitie e utilizata simbolic la maxim, nu acelasi lucru se petrece in spectacol, unde nici cromatica de costum a primei scene (rosu pentru Coca Bloos, albastru pentru Maria
