- Editorial - nr. 232 / 24 Noiembrie, 2004 In ultimele zile, tot mai multi cititori ne intreaba, si se intreaba, pe cine sa voteze, de parca noi am detine vreun secret anume, omitand, cu buna stiinta, faptul ca votul este un act de vointa individuala, personala. Le intelegem dilema in care se afla, dat fiind faptul ca selectia partidelor, a candidatilor care sa ne reprezinte in viitorul Parlament, sau a persoanei celui care pentru cinci ani se va muta la Cotroceni este una deosebit de dificila, avand in vedere experientele electorale ale romanilor din ultimii 15 ani. Mult mai firesc ar fi sa ne intrebam de ce s-a ajuns in situatia de acum, respectiv aceea in care alegatorii de duminica, 28 noiembrie a.c., sa nu aiba inca o optiune clara, doctrinara, vizavi de cei pe care ii doresc in Parlament. Intr-un fel, lucrurile sunt usor de explicat daca vom face trimitere la nivelul de trai scazut al romanilor, amagiti in fiecare an electoral cu tot felul de promisiuni, romani care constata, pe propria lor piele, ca viata devine, de la o zi la alta, tot mai grea, in ciuda cifrelor care vorbesc de cresterea economica, de sporirea exportului si multe altele. Omul de rand isi numara, zilnic, banutii si constata ca daca ieri mai putea cumpara un kg de carne cu o suma cifrata la circa 130.000 lei, azi, acelasi kg, se apropie de 250.000 lei. Concluzia e usor de dedus. Ceea ce uita omul nostru este un lucru elementar. Anume ca si el, amaratul, are putere. Puterea lui sta in forta votului. Unii inteleg acest lucru. De aici si incertitudinea cu privire la optiunile electorale. Si nu este de mirare aceasta indoiala, daca ne raportam la precedentele guvernari. Ne este greu sa ne mai amintim ce au insemnat acei ani pentru romani, spectacolele gratuite, oferite de parlamentari, de diversi ministri sau chiar de catre lideri de partid, cu totii compromitand insasi ideea de politica in Rom