Faptul ca leul recupereaza teren, in competitia interna cu euro, i-a facut pe multi economisti sau oameni de afaceri sa acuze un "dopaj" al monedei nationale. De unde au scos ideea asta nastrusnica? Dintr-o socoteala simplista.

Spun cartile ca doua curbe - cea a inflatiei si cea a ratei de schimb - merg impreuna? Spun! Daca-i asa, se intreaba sustinatorii tezei dopajului, cum se explica faptul ca in timp ce inflatia si-a luat supradoza de toamna, leul s-a debarasat de influentele preturilor grabite si a urcat spectaculos? Intrebarea e scoasa din palarie. Si nu sta in picioare.

Pentru ca viata nu curge cum vor cartile, mai ales cele prafuite. Curba inflatiei si curba ratei de schimb se armonizeaza, intr-adevar, dar nu de la o zi la alta. Si nici macar de la o luna la alta. Apoi, alaturi de inflatie, mai sunt 11 indicatori care fac presiune asupra cursului, dar nu continuu. Si nu toti deodata. Doar cererea si oferta, impreuna, influenteaza zilnic cursul.

Or, este deja un fapt notoriu ca, desi, de la inceputul anului, cererea a crescut neincetat, oferta de valuta a cunoscut o crestere si mai buna. Era normal ca piata sa nu mai impinga leul in jos. Cererea continua sa creasca; oferta insa o depaseste. De cand, oare, actiunea legii cererii si ofertei se confunda cu dopajul?

Cat priveste influenta inflatiei, importanta e miscarea anuala. Este cert ca, in acest an, vom inregistra o inflatie sub 10%. O incurajare pentru leu in cursa cu euro si cu alte valute.

Sa fie limpede: cursul se formeaza pe piata. Banca Nationala, rarindu-si interventiile, da mai multa libertate pietei valutare in determinarea ratei de schimb. Desi multi dealeri, care opereaza pe piata valutara, mai cred - si afirma public – ca BNR are ca tinta un anumit curs. Un neadevar.

Banca Nationala ocheste direct o singura tinta: preturile. P