Dupa ce, la inceput de noiembrie, Banca Centrala a declarat public ca isi va rari interventiile pe piata valutara, leul si-a aratat coltii. Practic, a castigat puncte si fata de euro, si fata de dolar. Multi au spus: un simplu foc de paie; reculul va fi cumplit. Piata s-a umplut repede de zvonuri. Previziunile au mizat pe o cadere dramatica a leului. Razboi psihologic. Declarat de cei ce vor ca leul sa cada, sperand ca daca bombardeaza piata valutara cu zvonuri acest lucru chiar se va indeplini. Cine sunt cei care vor ca leul... sa cada ? Si ce interese au ei? In primul rand, sunt cei care au acumulat valuta: euro sau dolari. Ei viseaza intr-o destabilizare a leului, care le-ar aduce enorme castiguri. Apoi, cei care in export nu mizeaza pe competitivitatea marfurilor, ci pe curs. Ei asteapta un euro mai scump (si, deci, un leu mai ieftin) ca sa castige din acest joc. Desigur, mizeaza pe repetarea trecutului. Caderile leului, in anii trecuti, in fiecare toamna, au fost explozive. O astfel de cadere, in picaj, se asteapta si in acest an. Ei bine, ea nu s-a produs si nu se va produce. Teoria e limpede: inflatia si cursul se misca impreuna. Inflatia, in scadere, intareste leul. Apoi, leul ceva mai tare induce un minus de inflatie. Un recul dramatic e imposibil. Apoi, economia se dovedeste a fi o succesiune de fenomene complexe, a caror dinamica nu este de loc lineara. E drept: pe de o parte se inchid intreprinderi, pe de alta parte cresc salariile. In acelasi timp, insa, datorita faptului ca pietele incep sa functioneze, se reduce numarul supracapacitatilor de productie nefolosite sau prost folosite; se restrang structurile de cost supraincarcate; continua reducerea personalului supraponderal, care in intreprinderi afecteaza productivitatea muncii, iar in institutii contribuie la cresterea deficitului bugetar. Cursul leului scapa, in acest fel, de o serie de presiuni. A