Saptamana trecuta, un soldat american a impuscat un rebel irakian aparent aflat in incapacitate de a riposta. Ce conventii, legi si coduri militare a incalcat soldatul, va stabili ancheta, iar acesta va fi pedepsit pe masura.
Dar un post de televiziune autohton, prin vocea unei prezentatoare, a decis sa mearga mai departe, sa judece si sa dea verdicte.
Stimata prezentatoare, ca si sefii ei, a uitat ca principiile presei de informatie sunt neutralitatea, impartialitatea si obiectivitatea.
Concret: dupa ce ni s-au prezentat inca o data imaginile respective - soldatul american descarcandu-si mitraliera intr-unul dintre trupurile intinse pe jos intr-o incapere -, in cadru a aparut prezentatoarea, asezata pe un scaun in fata monitoarelor TV si, cu o fata plina de o indignare, falsa dar mimata cu ardoare, ridicand un deget acuzator - ca o judecatoare intr-un tribunal, a declamat dramatic: "Astfel de scene se intampla zilnic in Irak!". Si apoi ne-a invitat sa urmarim un reportaj special despre evenimentul respectiv, cu un ton ce prevestea parca demascarea finala, apocaliptica, irefutabila, ireversibila, definitiva (si fara drept de apel sau recurs) - a "criminalului regim prezidential Bush" si a cetelor sale de "caini ai razboiului" care macelaresc din pura placere poporul irakian.
De ce a trebuit sa recunosc in aceasta interventie agresiva - care ar fi trebuit sa fie o prezentare neutra, impartiala si obiectiva - neplacerea cauzata unora de faptul ca Bush a castigat alegerile? De ce a trebuit sa reiasa clar, din subtext si din context, o anumita opinie politica la adresa situatiei din Irak? Si, mai ales, pe ce date concrete se baza o astfel de afirmatie grava: "Asemenea fapte se petrec zilnic in Irak"? Condamnarea interventiei americane in Irak trebuie oare sa implice si abdicarea de la legile jurnalismului de inf
