În engleză, cuvântul "thriller" a migrat de la categoria substantivală la cea adjectivală. Cel puţin pentru criticii de film; definiţia termenului e atât de vagă, unicul ingredient obligatoriu fiind suspansul, încât e imposibil să vezi un thriller în stare pură. Mereu trebuie să existe implicaţii politice, sociale sau psihanalitice, genul fiind de altfel asociat cu masochismul: spectatorul se identifică cu eroul în pofida suferinţelor îndurate de acesta până la victoria finală. Iar pe piaţa românească se găsesc thrillere cu război (Cuba), cu spioni (Scorpio), politice (Candidatul altora) sau poliţiste (Identităţi furate).
Ce se întâmplă atunci când regizorul a ceea ce ar fi trebuit să fie un thriller decide să realizeze un film care, folosindu-se de un context politic instabil şi de multă violenţă militară, să fie şi o satiră la adresa melodramei? Răspunsul îl găsiţi vizionând o "noutate" pe DVD: lungmetrajul Cuba în regia lui Richard Lester (1979). Trebuie spus de la început că acest film nu e nici unul dintre cele care i-au adus celebritatea realizatorului, ca cele cu formaţia Beatles, şi nici măcar unul dintre favoritele criticilor, ca Petulia. În schimb, e un film care din cauza multifaţetelor sale, a avut ca efect post factum un conflict major între actorul principal (Sean Connery) şi regizor. Dar, despre asta, ceva mai târziu.
Chiar în ajunul victoriei lui Castro din 1959, dictatorul Batista decide să combată forţele revoluţionare într-o manieră ştiinţifică şi îşi achiziţionează un fost maior al armatei britanice, Dapes (Sean Connery), specializat în lupta de gherilă. Dar el vine prea târziu ca să mai poată schimba ceva; ţara e în plin haos, iar Dapes preferă să reia o relaţie amoroasă începută cu ani în urmă cu Alejandra Pulido (Brooke Adams), acum soţia unui milionar cubanez. Povestea de dragoste de pe fondul războiului e anti-m
