***

"O toamnă ca oricare alta", poate a spus cineva înainte

această propoziţie melancolică

şi, dintr-odată, deziluzia nu mai are margini;

cuvintele miros puternic a rinichi protejat cu sila.

"se scapă pe ele", nu-şi mai controlează ritmul

dezintoxicării de mai vechile lor obiceiuri,

aş putea să spun: "urinez pe tine, poezie",

este ca şi cum aş spune "celui ce nu are tată

nu i se albeşte decît părul pubian

şi acela, doar în preajma morţii."

a dispărut elementul castrator; porcul ce plînge şi horcăie,

cu şria spinării tăiată în două de sus pînă jos,

a dispărut în ceaţă.

îmi amintesc că nu mai am tată cu faţa scăldată

într-o lumină rece,

şi, din nou, iese din umbră, cu părul şiroind de apă,

copilul acela lung,

ce urlă

se îndepărtează

cu limba

scoasă.

***

Iubitule, nu mai fii gras.

fac ceva pe centru

noi doi stăm şi acum la marginea oraşului.

în nopţile reci pline de un întuneric compact

nici nu ştiu pe cine să mai am în cap atunci cînd îmi provoc iubirea

sau cînd vomez un buchet îngust de flori grele pătate cu sudoare.

a venit timpul să mă droghez cu orice

numai poezie să nu fie

şi eu nu mai văd altceva

***

Citeam o carte, cu faţa către lumina soarelui,

plină de forţă, ca abdomenul plat

al celui ce poate să se hrănească numai cu aer.

în timp ce citeam, cu faţa s-a întîmplat ceva.

a coborît, treptat, ca şi pînza unei corăbii, @N