Din ce în ce mai des, proiecte culturale europene destinate spaţiului nostru insistă asupra tinerilor. Dacă e posibil, tinerii aceştia să nu depăşească vârsta de 25 de ani. O astfel de limitare are multe avantaje, dar nici dezavantajele nu sunt neglijabile. Pe de o parte, la modul ideal, toţi ne-am fi dorit ca până la 25 de ani să fi avut un sprijin managerial, financiar, şanse care să ne justifice integrarea în societatea românească. Pe de altă parte, concret, e din ce în ce mai greu să găseşti tineri valoroşi până la această vârstă.
În calitate de co-organizator al primului Festival Profil (22-24 octombrie), nu am căderea sau intenţia să-l evaluez în pagini de cronică muzicală. Câteva reflecţii marginale mi-au fost provocate însă mai ales de o discuţie publică pe tema "Creator în secolul XXI", din cadrul acestui Festival. Mai precis, m-a interesat actualitatea profesiei de compozitor, mai ales din punctul de vedere al interpretului. Ion Bogdan Ştefănescu, creativ şi original în discursul vorbit, ca şi în acela fascinant al flautelor sale, a arătat direct spre zona meseriei componistice: impune respect imediat un compozitor care ştie să scrie pentru un instrument anume, îi ştie limitele şi registrul de efecte, studiază tratatele pe aceste teme şi se adaptează posibilităţilor instrumentistului. Sigur, o astfel de regulă de compoziţie pare banală şi de bun simţ, dar e respectată din ce în ce mai rar. Probabil că tinerii preferă "inspiraţia": e mult mai comodă. Poţi găsi explicaţii aiuritoare pentru orice combinaţie sonoră, poţi folosi argumente mai mult sau mai puţin poetico-filosofice pentru partituri superficial şi întâmplător alcătuite. Efortul nu mai e la modă, nici documentarea temeinică. Iar cei care le propovăduiesc apar probabil în ochii unora drept academişti, rigizi sau depăşiţi de vremuri.
Tot I.B.Ştefănescu a numit o tânăr
