Megabiti de Ram, Inchi de Ecran, Megapixeli de camera. Stim cuvintele astea - le inveti pe dinafara daca te uiti macar 10 minute intr-o revista de gadgeturi sau pe un site de pasionati. LUCIAN MANDRUTA
Acolo, telefoanele destepte (de le mai zice si Smartphones) se bat in detalii si performante tehnice cu camerele de filmat. PDA-urile (adica organizatoarele) se lauda cu jumatate din puterea de procesare a unui PC de acum cativa ani. Iar playerele digitale sunt absolut convinse ca le vom cumpara dupa ce le numaram pixelii si ne bucuram ca-s cinci milioane.
Thatâs bullshit! Cum ar spune americanul. Si asta pentru ca aceste dispozitive sunt bune in masura in care sunt usor de folosit. Atat! Gigabitii de memorie nu vor compensa minutele pe care le petreci in meniu incercand sa gasesti un numar de telefon. Pixelii nu vor putea face nimic impotriva unei camere concepute sa fie utilizate cu trei maini. Iar PDA-ul nu va putea bate niciodata telefonul atata vreme cat are o tastatura virtuala pe ecran, unde trei butoane sunt cat buricul unui deget de om normal.
Altfel spus, psihologul (in echipa cu designerul) sunt cu mult mai importanti in succesul unui aparat digital decat inginerul. Un buton plasat la locul potrivit, o carcasa care sa se aseze natural in palma, un set de meniuri care sa rezolve cele mai uzuale nevoi in cateva secunde, asta face acum succesul unui aparat. Sigur, primul val de cumparatori il vor lua pentru detaliile tehnice. Asa-numitii "early adopters" - persoane care vor sa aiba ultimul gadget - cumpara doar pentru cifre si noutatea tehnologiilor. Dupa ei insa, cumparatorii mai precauti incep sa studieze obiectul. Il incearca in magazin, dar si pe Net, unde alti cumparatori vorbesc despre el. Care nu se refera la fericirea pe care o aduce memoria mai multa, ci despre enervarea pe care o provoaca, intr-un telefon scump si celebru
