- Editorial - nr. 233 / 25 Noiembrie, 2004 Am calatorit mult. Peregrinarile prin Europa, cu trenul si, mai ales, cu autoturismul, mi-au oferit posibilitatea sa vad multe si sa compar mai bine realitatile romanesti cu cele ale altora. Sunt, intr-adevar, diferente intre ceea ce avem noi si ceea ce au altii, dar si intre felul in care ne prezentam noi si cum se prezinta altii. Strainii, in majoritatea lor, o duc mai bine, dar cu toate acestea niciodata nu mi-a fost rusine ca sunt roman. Acuitatea sentimentului de mandrie devenea mai pregnanta pe pamant strain decat la noi. Calatorind si observand, mi-am intarit convingerea ca romanii nu sunt o natiune de mana a doua. Acesta a fost poate si motivul care m-a determinat sa fiu de la inceput pana la sfarsit adeptul dictonului "Fie painea cat de rea, tot mai bine-i in tara ta!" Judecata de valoare, care, astazi, prin exodul multora, incepe sa se demonetizeze. Problema decalajelor pe care le invocam deseori nu este numai complicata, ci si relativa. Depinde la ce raportezi. Sunt, intr-adevar, domenii care ne indeparteaza mult de societatea civilizata, dar sunt altele in care putem da noi lectii strainilor. Pentru ca strainii, oricat de straini vor fi ei, nu sunt nici mai inteligenti decat noi, nici mai instruiti la nivel national si nici mai harnici decat noi. Din punctul de vedere al potentialului si al calitatilor native (doar suntem aici de cand lumea), am putea fi chiar in capul listei europenilor. Totul, insa, se risipeste cand este vorba de a trece la treaba. Cand am inceput sa intram in actiune, parca toate se desfasoara anapoda. Inteligenta pe care o avem se transforma, in mare parte, in prostie, stiinta si experienta in bajbaiala, iar harnicia intr-un fel de munca in zadar. Aceasta, pe pamant romanesc, pentru ca, implantati in mediul strain, in marea lor majoritate, romanii s-au dovedit nu numai foarte ingeniosi,