- Social - nr. 233 / 25 Noiembrie, 2004 Nu mai este o noutate migrarea fortei de munca romanesti inspre statele europene, cu economie dezvoltata, si in care rasplata muncii este, oricum, mult mai mare decat in Romania. Goana dupa "euroi" pentru unii, dar pentru cei mai multi pentru banuti necesari intretinerii familiei, a adus pe piata muncii din tara o sumedenie de firme care se ocupa cu plasarea, in strainatate, a fortei de munca. Aceste firme trebuie sa-si desfasoare activitatea in conditiile Legii 156/2000, cu modificarile ulterioare, care reglementeaza modalitatile de mediere a angajarii in munca a cetatenilor romani in strainatate. Legiuitorul precizeaza foarte clar ca pot desfasura activitati de mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate acele agentii de ocupare a fortei de munca din tara care dispun de spatiul si dotarile necesare, au incadrat personal cu experienta in domeniul fortei de munca, au organizata o banca de date care sa cuprinda ofertele si solicitarile de locuri de munca in strainatate, informatii referitoare la conditiile de ocupare a acestora si la calificarile si aptitudinile solicitantilor aflati in evidenta lor, au incheiat, cu persoane juridice, persoane fizice si organizatii patronale din strainatate, dupa caz, contracte care contin oferte ferme de locuri de munca. Obligatoriu este ca aceste agentii sa fie inregistrate la inspectoratul teritorial de munca in a carui raza isi au sediul, inspectorate de la care toti cei interesati de ofertele de locuri de munca in strainatate pot obtine date cu privire la bonitatea agentiei respective. Lucru necesar, din moment ce au fost depistate agentii care, sub paravanul unei activitati legale, nu faceau altceva decat sa insele buna-credinta a oamenilor, din dorinta de inavutire rapida. Interesant este ca unele agentii, desi stiu foarte bine ca nu pot oferi locuri de munca in strainatate,