Literatura si problema "trecutului netrecut"
Am publicat in suplimentul literar care anunta Zilele literare de la Viena editorialul dvs. care deschidea grupajul scriitorilor romani din Wespennest (1 septembrie 2004). Cu ce ganduri l-ati scris? Ce ati adauga la el acum, cand festivalul literar s-a incheiat?
Dupa cum stiti, un editorial trebuie sa indeplineasca anumite functii. In cazul antologiei de literatura romana contemporana din revista Wespennest - Cuibul de viespi, prima mea sarcina, foarte banala, a fost aceea de a explica imaginea de pe coperta, pentru ca inaintea publicarii revistei am constatat ca toti romanii l-au recunoscut pe dictatorul impuscat, dar nici unul dintre austriecii intrebati de noi. Conceptul grafic a avut, bineinteles, ratiunea sa simbolica: ultima fotografie a lui Ceausescu apare pe aceasta coperta in negativ si cufundata in rosu. Ea reprezinta un trecut care nu s-a consumat in intregime, ci influenteaza in continuare contemporaneitatea romaneasca in mai multe privinte. Problema "trecutului netrecut" domina de cateva decenii discursul public in Germania, si il domina din nou din 1989 incoace. Sensibilitatea noastra aici, in spatiul german, este foarte acuta, si pentru ca intelegerea unei alte tari, a unei alte culturi, se produce intai prin comparatie, inainte ca diferentele sa poata fi conturate, acel editorial isi punea in primul rand intrebarea trecutului in prezent - mai ales ca exista paralele reale in acest sens. De altfel, Nora Iuga are dreptate cand constata cu regret ca literatura de limba germana este dominata de teme politice. In ceea ce ma priveste, nu stiu daca sa regret acest fapt in sine. Depinde de proza sau poeziile respective daca aceasta confruntare cu politica si istoria este reusita din punct de vedere estetic. De asemenea, sunt de acord cu Nora Iuga, cand se refera la faptul ca literatura are alte sa
