Oricine ar fi urmat sa devina cumparator nu voia sa auda de nici o datorie, cu care nu avea vreo legatura, si nici de vreo creanta, pe care n-ar fi avut cum s-o recupereze. Asa ca a trebuit sa le "rezolve" statul roman. Pe sest sau oficial, s-au tot anuntat, in lunile dinaintea privatizarii, tot felul de stergeri de datorii, atat ale utilitatilor energetice catre bugetele publice, cat si ale unor intreprinderi de stat catre utilitatile energetice. Pai, numai aceste stergeri de datorii anuleaza pur si simplu suma de 2,67 miliarde dolari, considerata, cu prea mare usurinta, castig din privatizari!
Cu nimic mai putin impovaratoare, daca nu chiar mai grave prin implicatii si prin incertitudinile care planeaza asupra lor, sunt cheltuielile viitoare. Potrivit contractului de privatizare a PETROM, noul proprietar, in mod firesc, a avut grija sa-si asume dintre daunele ecologice doar pe cele de-acum incolo, nu si pe cele trecute sau, atentie!, derivand din exploatari din trecut care nu s-au facut in conditii ecologice. In rest, statul roman va plati tot ceea ce PETROM a poluat de-a lungul timpului. 100 milioane de dolari va cheltui statul roman numai pentru ecologizarea a 16.000 de sonde abandonate de PETROM. Din 2005, in fiecare din urmatorii 14 ani, se vor aloca de la buget cate 50 milioane euro pentru acoperirea cheltuielilor de mediu ce vor fi pretinse PETROM-ului in contul ecologizarilor necesare din cauza contaminarilor istorice.
In cazul distributiilor de electricitate, daca nu se va respecta cadrul de reglementare a pietei stabilit prin contractele de privatizare, statul roman urmeaza, potrivit acestor contracte, sa garanteze cu sume reprezentand exact cat a incasat pe privatizarea celor doua distributii de electricitate. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca statul roman va plati prejudiciile aduse companiilor straine de distributie in cazul ca furniz
