Toata viata a umblat cu capul descoperit. Ii statea frumos. Avea un par negru cute-cute, lucios si ondulat, tuns scurt si ingrijit. Acum a chelit, dar obiceiul de a umbla fara caciula, chiar si cand e gerul al mare, si-l mai pastreaza.
Tremura, dardaie, e vanat la obraz si la pielea fruntii prelungite pana-n ceafa, dar nu-si pune nimic pe cap.
Ne-am intalnit la Otopeni, depuneam coroane de flori la mormantul eroilor jandarmi cazuti sub tirul gloantelor trase de colegii de la armata, carora li se spusese ca vin teroristii sa atace aeroportul. Tremura, dar incerca sa para verde. L-am intrebat:
- Ce faci, ai venit la RATB-ul?
S-a simtit jignit. Cum asa? El are masina, limuzina neagra cu sofer brunet, ca Dacia i-a ramas mica.
- Nu! mi-a raspuns mirat.
- Da? Credeam c-ai venit cu transportul in comun si... la-nghesuiala... cum se mai intampla ... mai ales acum, de sarbatorile de iarna...
Mirarea si nedumerirea i s-au accentuat. Am continuat ...
- ... ca s-au inmultit, ai dracului golani, mai ales bruneti si recidivisti, iar Politia nu mai poate sa doarma in cizme, ca nici nu mai are asemenea incaltari, ca s-a si demilitarizat... am crezut ca ai avut nesansa sa te trezesti... caciularit...
- Cum? Ce?! mai zise prietenul meu inainte de a se urca in masina cu geamuri fumurii.
- Ca ti-au furat caciula sau, ma rog, ce-ai avut pe cap!
Rase scurt si tranti portiera. Cel ramas in lapoviteala am fost eu. Cu caciula si umbrela, dar pieton, asteptand un binevoitor. Daca, in loc sa-l intreb pe insul cu pista de aterizare pe crestet ce l-am intrebat, il rugam sa ma ia in "infumurata" lui masina, puteam sa-l chestionez despre aspect in habitaclu. Pe cand asa... Toata viata a umblat cu capul descoperit. Ii statea frumos. Avea un par negru cute-cute, lucios si ondulat, tuns scurt si ingrijit. Acum a chelit, dar obiceiul de
