Crema comunicationistilor a asistat saptamana trecuta la o sesiune de seminarii cu prestanta facuta pentru oamenii care vor sa fie tolba de carte, invatand din practica altora care-au albit, la propriu, tatuand marci in spiritul si in cele din urma pe epiderma celor indragostiti fara scapare de ele (Harley Davidson a fost un exemplu ametitor. Pentru ideea prezentei celor de la Carmichael Lynch in Romania, Headvertising si Grapefruit merita un jos palaria neconditionat). TEODORA MIGDALOVICI
Dar cum o minune nu vine niciodata singura, unui eveniment de o asemenea anvergura nu-i putea lipsi asocierea cu haiduci autohtoni care-si fac temele prin codru des, pentru ca apoi sa vina la scena deschisa cu lectia temporar invatata.
Padurarul sesiunii, Iulian Padurariu, reprezentand altminteri una dintre cele mai spectaculoase companii romanesti (Murfatlar) la capitolul marci tinere, cu aura stabila si fason local, a facut, vai, o prelegere silvica, avand o lectura de scurtatura, intr-o grila nepermis de personala si poate tocmai de aceea atat de abramburita, a cartii celor doi Al Ries si Jack Trout, deja piese de muzeu in arhitectura istoriei comunicarii.
Cu un gest fascinant prin inocenta, el a desfiintat dintr-o lovitura de topor companii ca Virgin, Caterpillar sau Sony, Nestle sau Dole cu definitivul argument ca extensia de marca (brand extension pentru poligloti) e o treaba paguboasa, un pacat de marketing. Nu poti fi primul peste tot, a lamurit el, pe deplin, asistenta cufundata in dileme. Probabil ca daca in sala ar fi fost o batrana chivernisita i-ar fi spus verde ca unii, mai precauti, prefera sa nu-si puna toate ouale in acelasi cos. Mai conteaza ca periculos de multe companii, listate de Fortune, isi fundamenteaza averile pe principiul mai multe oua, mai multe cosuri, mai multe sanse de castig?
O alta lovitura cu sete a fost data comp
