Muzica traditionala maramureseana este pe cale de disparitie. Desi judetul este plin de ceterasi si zongurasi, muzica acestora se afla departe de spiritul arhaic al Maramuresului, iar imitatia de factura indoielnica face ravagii. Plagiatorii nici macar nu recunosc faptul ca folclorul care le aduce bani si celebritate a fost furat de la deschizatorii de drumuri, plecati dintre noi.
Primele culegeri de folclor maramuresean au fost compilate de folcloristii locali Ioan Barlea si Alexandru Ciplea, pe la inceputul secolului XX. Dar mai inainte inca, in cateva vechi manuscrise consemneaza cateva poezii si cantece populare: amintim doar Codicele de la Petrova (de secol XVII), Codicele Coman, manuscrisul lui Ticala (de secol XVIII) etc.
In anul 1910, Tiberiu Brediceanu a cules 170 de melodii maramuresene. In 1913, profesorul Academiei Budapestane de Muzica, Bela Bartok, a sosit in Maramures, unde va mai reveni de cateva ori in deceniile urmatoare.
Rezultatul muncii sale s-a sintetizat in culegerea catorva sute de melodii autentice, parte a acestora fiind publicate in 1923 la Munchen, sub titlul Cantecele poporului roman din Maramures. Cateva zeci de ani mai tarziu, in SUA vede lumina tiparului o culegere cuprinzand cinci volume de folclor romanesc, printre care mult folclor maramuresean, editate pe baza materialului cules de Bela Bartok.
In paralel, in perioada interbelica, Take Papahagi, urmat de mai multi cercetatori, a cules in teren folclor maramuresean. Dupa razboi, "moda" culegerilor de cantece morosenesti a fost reluata, printre oamenii de stiinta care au publicat culegeri de acest tip fiind N.I. Dumitrascu, Petre Lenghel-Izanu, Dumitru Pop, Vasile Doniga etc.
Asadar, "material documentar" exista din plin, mii de cantece morosenesti fiind salvate, de-a l
