Conform tuturor sondajelor, Corneliu Vadim Tudor şi Partidul România Mare se află pe locul al treilea, cu 10-12% (uneori mai mult, alteori mai puţin). Aşadar, n-ar avea şanse, într-un viitor previzibil, să ajungă la conducerea României. Şi totuşi, în spaţiul public românesc, PRM şi preşedintele său au în continuare un rol semnificativ: multe dintre ideile şi formulările lui Corneliu Vadim Tudor sînt prezente şi în discursurile candidaţilor cu mai multe procente în sondaje, întorsăturile lui de frază circulă şi la case mai mari, dar şi pe piaţa populară a ideilor. De cincisprezece ani, personajul este omniprezent, în ciuda tuturor proceselor şi pierderilor - temporare - de imunitate parlamentară. Pentru mulţi - mai mulţi decît adepţii săi din sondaje - intenţii precum lichidarea mafiei în 48 de ore sau confiscarea averilor dubioase pot fi atractive şi justificabile. Iar faptul că în ultima vreme s-a străduit să-şi "modereze" discursul public îl pot face, eventual, credibil în faţa celor dispuşi, democratic, să-i acorde o "a doua şansă". Între timp, au apărut şi "clone" ale sale: Gigi Becali - cu mai mulţi bani, dar mai puţin talent oratoric - încearcă să înjghebe fraze care sună ca ale lui Vadim, în ipostaza lui radicală, sperînd să-i preia astfel şi electoratul. Aşa încît am încercat, într-un grupaj publicistic, un exerciţiu de imaginaţie: să presupunem că Vadim Tudor, cu programul şi ideile sale cu tot, ajunge la putere. Cum ar arăta "România lui Vadim"? (M. V.)

interviu cu Alina MUNGIU-PIPPIDI În Raportul SAR se vorbeşte despre posibilitatea unei coaliţii "roşu-brune" în cazul victoriei PSD în alegeri. Dat fiind că Vadim şi-a schimbat în ultima vreme discursul (eliminînd accesele antisemite, punînd pe primul plan, în programul PRM, integrarea europeană etc.), o astfel de coaliţie ar putea fi "pasabilă"/"acceptabilă" în ochii opiniei publice interne şi i