Intotdeauna, ultima saptamana de campanie electorala este si cea mai dura. In incercarea de a acumula voturi contra cronometru, partidele si candidatii lor recurg la arsenalul neconventional: Intotdeauna, ultima saptamana de campanie electorala este si cea mai dura. In incercarea de a acumula voturi contra cronometru, partidele si candidatii lor recurg la arsenalul neconventional: dezvaluiri, delatiuni, diversiuni, cotonogeli si atacuri murdare, printre care este greu de navigat in cautarea adevarului. Campania 2004 nu face exceptie de la regula, pe langa mijloacele contondente de lupta enumerate agitandu-se si vechea sperietoare a fraudarii alegerilor de catre Putere. Ea a fost scoasa din valiza cu monstri mai intai de C.V. Tudor si aruncata spre public, saptamana trecuta, la emisiunea prezidentiabililor de la Antena 1. Nimeni nu a urlat de groaza, stiut fiind faptul ca presedintele PRM distinge tot mai greu fantasma de realitate. In plus, doar frauda, in opinia sa de candidat providential, ar putea fi cauza unui esec in alegeri. Zilele acestea insa, unii analisti si liderii Aliantei D.A., Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu, au inceput sa vorbeasca despre "incercari de frauda", cei dintai fortand chiar o comparatie intre Romania si Ucraina. Suspiciunile lor sunt alimentate de existenta listelor suplimentare - dificil de controlat - in fiecare sectie de votare, de distribuirea unor buletine de vot perfect valabile in casutele postale ale unor liberali din Suceava si Galati - cand nici rebuturile n-ar fi trebuit sa iasa din tipografiile militarizate -, de influenta PSD asupra Biroului Electoral Central, in al carui computer se centralizeaza voturile, de plimbarea alegatorilor cu autobuzul, ca la referendum. De aici insa si pana la fraudarea alegerilor este cale lunga, iar un tablou ca acela de la Kiev (unde zeci de mii de simpatizanti ai opozitiei democrate re