Acum, când sunt atâtea sărbători ca niciodată-de la Ziua Salutului până la Ziua Împotriva Fumatului-a venit şi Ziua României! Pentru că în cei 17 ani de la schimbarea macazului din halta Istoriei, încă nu am învăţat de la ţările cu vechi tradiţii-căci totul se învaţă, nu i-aşa- cum se sărbătoreşte Ziua Naţională, să încercăm să depăşim festivismul politicianist şi să ne bucurăm ca de o adevărată sărbătoare!

Ţara noastră se află pe paralela 45, în curând vom intra şi în Europa, dar ce nu pricep, de ce nu ne-am putut alege Ziua României, dacă tot nu ştim ziua ei de naştere, cea din acte, într -o zi de vară? Pentru că parlamentarii sunt în vacanţă? De ce nu ne-am ales o zi de primăvară? Sau de toamnă? O ţară atât de frumoasă, cu o geografie cum nu prea se mai găseşte pe mapamond, ca un amfiteatru de la nivelul mării până la cele mai înalte vârfuri de munte ce poartă veşnic căciuli de gheaţă, noi ne alegem o zi de iarnă! Că mămăliga explodează iarna, după ce-şi termină omul lucrările câmpului, când are timp de filozofie şi revoltă? E minunată România şi iarna, mai ales dacă se-ndură Dumnezeu şi presară albul purificator peste noi, ca să mai acopere ce deranjează ochiul vigilent al cărcotaşului… Dar cuvântul "sărbătoare" nu vă duce cu gândul la verdeaţă, la soare şi flori? Multe, multe flori…E frumoasă parada militară! În capitală vor defila 700 de militari. La noi? Vom vedea… E impresionantă etalarea jucăriilor aducătoare de pace sau moarte… depinde de care parte a baricadei ne situăm şi ce explicaţii ne dau cei mari pentru justificarea jocului cu arma. Curioşii de pe margine şi oficialităţile cu picioarele îngheţate şi cu nasul înroşit de ger – nu de ruşinică!- vor răbda cu stoicism patriotic, cu gândul la ţuica fiartă de după defilare… Veţi spune că sunt nostalgică, dar parcă era mai frumoasă Ziua României…vara! Că gloriosul 23 August a însemnat, de fapt, bo