"Comunicare, comunicare, comunicare". Acestea ar fi, după părerea dlui Jonathan Scheele, şeful Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, cele trei priorităţi ale României legate de aderarea la Uniunea Europeană. Dl ambasador Scheele - care, cu eficienţă şi tenacitate, urmăreşte pas cu pas îndeplinirea criteriilor de aderare, uneori mai bine decît o fac instituţiile româneşti - a pus punctul pe i. Într-un fel, informarea corectă a publicului, comunicarea dintre autorităţi şi cetăţeni sînt probleme mai importante chiar decît criteriile strict economice ori decît corupţia. Pentru ca aderarea României să fie însoţită nu doar de un răsuflet naţional de uşurare ("of, bine că ne-am văzut şi-n Europa!"), dar şi de o cunoaştere reală a avantajelor şi dezavantajelor, a problemelor rezolvate şi a celor rămase, nu este suficientă "bifarea" capitolelor negociate. Mai este nevoie şi de o informare a cetăţenilor în legătură cu ce-i aşteaptă, de un dialog eficient între autorităţi şi public, de o dezbatere permanentă. Pentru ca românii să-şi creeze o identitate europeană, cultura dialogului trebuie să intre, şi la noi, în reflex: ţările UE, dincolo de diferenţele dintre ele, au în comun, printre altele, tocmai această cultură a dialogului şi a dezbaterii chestiunilor de interes public. Or, tocmai aici stă importanţa problemei. O comunicare eficientă se construieşte în timp, printr-un proces complex, care presupune o modificare a atitudinii autorităţilor faţă de cetăţeni. Or, guvernanţii noştri încă se poartă arogant, să răţoiesc - recurgînd la argumente de autoritate - la organizaţiile civice care îi iau la întrebări ori îi critică (vezi, de exemplu, enervarea cu care premierul a reacţionat la iniţiativa Coaliţiei pentru un Parlament Curat), fac orice pentru a ascunde de ochii presei cît mai multe informaţii, în schimb se înconjoară de reporteri "binevoitori"

care să r