Fie-mi cu iertare dacă scriu despre una din problemele mai puţin "înalte" din ţara asta. Adică despre chestiunea trecerii de la mentalitatea ţărănească potrivit căreia în spatele casei, tăt e numai o budă şi poţi să stai unde doreşti, la ideea de deplină curăţenie şi confort pentru operaţiuni fireşti, cu care fiecare om îşi pierde în total luni bune din viaţă. În ciuda greutăţilor, civilizaţia înaintează. Au fost descoperite celebrele "toalete ecologice" de care s-au umplut parcurile şi bulevardele oraşelor. Se constată însă că ecologia nu are legătură cu igiena. Dar am văzut deunăzi la Ateneu şi lucruri mai impresionante: toalete cu marmură şi oglinzi mari, lucind de curăţenie, mirosind a beţişoare parfumate şi în care, în pauza concertului, treceai printre lungi şiruri de domni eleganţi, în costum şi cu cravată, care, imperturbabili, făceau, cu toţii, ca orice domni... pipi. Cu vreo cîteva decenii în urmă ar fi avut şi pălării. Mi-am adus aminte că totuşi în Anglia am văzut ceva în plus. Şi anume, pisoare puse la înălţimi diferite, aşa încît "clienţii" să le poată alege, în funcţie de propria lor înălţime (într-o economie puternică ofertele sînt mai variate). Dar nici asta nu rezolvă decît problema cea mai simplă a bărbaţilor. În ce priveşte restul, în locurile publice rămîne mereu

complicata dilemă: un scaun pe care ai reţineri în a te aşeza sau sistemul turcesc pe care nu toată lumea are "ştiinţa" de a-l folosi? Japonezii au inventat cică tot felul de instalaţii mirobolante de curăţare şi dezinfectare automată. Pînă la tehnologia lor mai avem, aşa că trebuie să ne căutăm soluţii mai simple. Unele benzinării au descoperit secretul, de altfel de mult cunoscut în Occident: colacele de hîrtie de unică folosinţă. Puse într-un plic steril, din care se rup asemeni prosoapelor de hîrtie şi care apoi se aruncă. Acelaşi lanţ de benzinării a introdus şi un fel