Dacă în America anilor '70 era la modă să treci în CV şi coeficientul de inteligenţă, astăzi a devenit mai puţin important să fii matematic de inteligent faţă de cît de matematic de riguros trebuie să fii în a-ţi scrie acel curriculum vitae. Cărţi care ne învaţă cum să alcătuim un CV de succes se găsesc pe toate drumurile. Axiologia pe care ele o propun ar fi următoarea: 1) este important să ai un CV mereu la zi, aşezat sub pernă, dacă se poate; 2) este mai important un CV bine conceput decît un proprietar de CV temeinic pregătit; 3) dacă tot vrei să-ţi faci un CV, măcar ai grijă să obţii o diplomă pentru orice activitate. Aşa se învaţă, în trei paşi, goana după diplome. Dacă eşti cumva şi medic, goana este amplificată de faptul că ele conţin puncte (nu bile albe / bile negre, ci puncte de Educaţie Medicală Continuă), care trebuie să fie suficiente la 5 ani de zile pentru ca să poţi continua practicarea profesiei. Dacă lucrezi în ştiinţe sociale, tot îţi trebuie diplome, pentru că, oriunde te angajezi, dai interviu. Pentru a fi chemat la interviu, îţi trebuie un CV atractiv pentru care deja ştim de ce este nevoie. Urmînd firul logic, trebuie să te orientezi în spaţiu care sînt criteriile de valoare pentru diplome. Aş spune aşa: 1) o diplomă de absolvire a unei facultăţi are oricine. Aşadar îmi trebuie două (dooă, cum ar scrie Tetelu în jurnal). Ca să se ştie că nu fac haz în necunoştinţă de cauză, precizez de-acum că şi eu voi avea cel mai probabil două; 2) circulă un zvon care spune "degeaba ai facultate, dacă nu faci şi tu un master"; 3) ai toate astea, buun! dar trebuie să dovedeşti şi tu că eşti interesat de ceea ce vrei să faci. La capitolul acesta

intră toate congresele, conferinţele, simpozioanele, formările, cursurile de perfecţionare ş.a.m.d.; 4) pentru cei cu adevărat ambiţioşi, apare şi punctul 4. Aici se încadrează premiile, bursele, grantur