Un desen al lui Ion Barbu din ziarul Ziua de luni, 22 noiembrie, arată un bărbat cu chiloţii în vine, luat pe sus de doi poliţişti, care exclamă: "Da' pe violatorul de Constituţie de ce nu-l ridicaţi?". Violatorul de Constituţie este Ion Iliescu. În Constituţia României din 2003 se spune că preşedintele republicii nu poate fi, pe durata mandatului, membru al vreunui partid politic (art. 84, al. 1). Dacă nu poate fi membru al unui partid politic înseamnă că nu are voie să se amestece în politica de partid; iar dacă nu are voie să se amestece înseamnă că nu poate face campanie electorală în favoarea vreunui partid. Propoziţia "nu poate fi membru al vreunui partid politic pe durata mandatului de preşedinte" nu este logic compatibilă cu propoziţia "pe durata mandatului, preşedintele are dreptul să participe activ la campania electorală a unui partid politic". Este contradictoriu să afirmi că un preşedinte nu trebuie să fie membru al vreunui partid politic şi să susţii, în acelaşi timp, că acesta poate face campanie electorală în favoarea lui. Prima afirmaţie este din Constituţie, a doua este din preşedintele Iliescu. În logica elementară, preşedintele Iliescu contrazice în chip flagrant Constituţia. Potrivit articolului 80, aliniatul 2, preşedintele republicii este chemat să vegheze la respectarea Constituţiei. Potrivit agendei sale politice, Ion Iliescu, ca preşedinte, se simte îndreptăţit să o încalce. De aici rezultă următoarea situaţie logică. Fie Constituţia nu spune ceea ce pare a spune, iar Ion Iliescu vede mai clar, mai limpede şi mai logic decît toţi cei care îl acuză că încalcă legea fundamentală a ţării. Fie Constituţia spune exact ce pare a spune, şi anume că preşedintele republicii nu poate face campanie electorală în favoarea unui partid politic, dar atunci Ion Iliescu se face vinovat de încălcarea ei deliberată, iar instituţiile statului ar trebui s