- Istoric - nr. 235 / 27 Noiembrie, 2004 Implinirea, la 28 noiembrie anul acesta, a 86 de ani de la Unirea Bucovinei cu Romania constituie un prilej de a evoca si cinsti, asa cum se cuvine, lupta inaintasilor nostri care, in conditiile grele de la sfarsitul Primului Razboi Mondial, au reusit sa infaptuiasca actul istoric maret si just al Unirii, pentru care s-au jertfit atatea generatii de luptatori de-a lungul veacurilor. Bucovina a fost smulsa, prin mijloace perfide si brutale, din cadrul Moldovei, de catre Imperiul habsburgic, cu ocazia incheierii pacii de la Kuciuk- Kainardji, care a pus capat razboiului ruso-turc din anii 1768-1774. Invins in acest razboi, Imperiul otoman a cerut imparatesei Maria Tereza sa intervina pe langa tarina Ecaterina a II-a a Rusiei, pentru ca rusii sa reduca din sumele mari pe care le pretindeau drept despagubire de razboi, ceea ce suverana Austriei a si facut. Drept recompensa, aceasta a cerut sultanului turc sa i se cedeze un judet din nordul Moldovei, prin care austriecii sa poate face legatura intre Transilvania si Galitia, provincie poloneza cotropita cu ocazia primei impartiri a Poloniei intre Austria, Prusia si Rusia in anul 1772. Turcia a acceptat cererea Austriei, desi ea nu avea dreptul sa cedeze un teritoriu care nu-i apartinea, intrucat Moldova era un stat suveran, platind doar un tribut sultanului. La 15 mai 1775, cu ocazia delimitarii pe teren a noii frontiere, generalii austrieci au mituit cu sume mari de bani pe cele doua pasale turcesti, care, in loc de un judet, vor ceda patru judete din nordul Moldovei, Austriei, fapt care a indignat populatia acestei provincii romanesti, iar domnitorul din acel timp, Grigore Ghica al III-lea, va protesta vehement impotriva acestui rapt, dand un manifest catre popor, in care se spunea: "Sa nu dam locul, ca pamantul acesta este amestecat cu oasele mosilor si stramosilor nostri".