Pana mai ieri, ma gandeam la alegerile din 1990 ca la preistoria politico-electorala a Romaniei. Racnetele de atunci, iesirile nervoase la limita dementei, frustrarile urlate pe post de doctrine, Pana mai ieri, ma gandeam la alegerile din 1990 ca la preistoria politico-electorala a Romaniei. Racnetele de atunci, iesirile nervoase la limita dementei, frustrarile urlate pe post de doctrine, ciocnirile de strada mi se pareau destinate pentru totdeauna memoriei benzilor magnetice prafuite si ziarelor ingalbenite in raft. A fost halucinant sa aud si sa vad ecoul lor sumbru astazi, in Romania anului 2004, tara NATO si in prag de UE. Ziare mari si care se pretindeau serioase si-au acoperit pagina intai cu explozii propagandistice de fotomontaje si cuvinte cu litere cat sarmaua. A trebuit sa citesc rugi electorale pe post de editoriale, racnete de disperare sublimate in avant mistic, indemnuri apocaliptice tinand locul analizei politice. Nu mai vorbesc de "destainuirile" distinsei mahalagioaice Mioara Roman sau abjectiile subumane din "Romania mare". O lectura intristatoare pentru un gazetar profesionist. In acelasi timp insa, o dovada ca presa din Romania e ceva mai libera decat cea din Burkina Faso, Congo sau Namibia, in pofida raportului Reporters sans Frontieres. Isteria electorala a ajuns insa, in aceste ultime zile de campanie, pana la punerea Romaniei alaturi de Ucraina postelectorala aflata in pragul razboiului civil: asta nu mai e libertatea presei si expresiei, este libertatea trogloditismului politic, iresponsabilitatii, a batjocurii electorale la adresa propriei tari, aflata cu cel putin un deceniu inaintea Ucrainei pe scara civilizatiei politice. Nevoit sa faca fata presiunii casunistilor de tot felul, ziarul Adevarul s-a straduit sa-si mentina sobrietatea, linia de echilibru, de descriere critica, dar impartiala, a realitatii acestor zile, cu care si-a obisnuit