DOAMNELE Pentru ele e ceva mai greu. Sunt functionari, sotii, mame, au responsabilitati in plus. Ce inseamna viata de zi cu zi in Romania pentru doamnele diplomatiei? MARINA CONSTANTINOIU
Cunoaste Romania. Descoperind-o oras cu oras Sotii de diplomati nu sunt intotdeauna cei mai multumiti oameni de pe pamant. Multi sunt nevoiti sa-si sacrifice cariera pentru a-si urma consortul in peregrinari. Cat de frustranta este viata intr-o lume noua, care presupune doar multe receptii si intalniri de complezenta, asta numai ei o stiu.
In acest univers aparte, am intalnit exceptia. Sotia ambasadorului Norvegiei, doamna Grete Ulland, desi nu are un loc de munca aici, este tot timpul ocupata.
REPLIERE. Acum mai bine de un an si-a luat concediu fara plata de la Ministerul Educatiei si Cercetarii de la Oslo, pentru a-i fi alaturi sotului, numit ambasador la Bucuresti. O lege noua i-o permite, asa ca n-are bataie de cap cu pensia.
A invatat sa-si faca viata placuta. O adevarata doamna a literelor, profesoara de engleza si pasionata de lingvistica, devenita ulterior director general pentru cercetare in minister, ea intelege adaptarea in primul rand prin invatarea limbii tarii in care traieste cel putin un an.
NOUTATEA. A venit din Oslo, via Ankara, Strasbourg, apoi Bruxelles, pentru a descoperi acum Bucurestiul. Ii place Piata Obor pentru ca-i aminteste de bazarele turcesti si de prima misiune diplomatica a sotului, in Turcia, dar isi rezerva clipele de liniste pentru Herastrau, Lipscani, Caldarusani sau Mogosoaia. Alaturi de sot a descoperit si Romania rurala. "Poate ca este egoist ceea ce spun, dar pentru noi faptul ca am venit intr-o tara in tranzitie a fost o experienta extraordinara. Am descoperit aici traditii inca vii, nealterate de timp, e ceva extraordinar sa ai parte de asa ceva", mi-a marturisit, pledand, in acelasi timp, p
